Pe zi ce trece, clepsidra noastră începe să se umple. Viaţa începe să se scurteze cu fiecare secundă.
Şi totuşi, dacă trecem prin ceva şi stricăm, timpul ajunge să le rezolve pe toate, sau cel puţin aşa sperăm cu toţii. Poate că timpul, aşa necruţător cum este, ne întinde o mini-mână de ajutor şi ne îndreamna să credem în el. Timpul niciodată nu se termină. Nu vrea, nu are cum. Cine ştie ce-o fi de capul lui.
Când eşti rănit, doare, inima ţi-e spartă în mii de bucăţele şi nu o poţi lipi cu super glue. Cu toate astea, timpul ajunge să le rezolve, să îmbine părticelele din inimă, deşi mai rămân unele aşa mai semi dezlipite.
Chiar credeţi că timpul va rezolva totul?
Pingback: Culori locale, Life in Pictures « Clipe de Cluj
Poate că timpul nu le rezolvă pe toate, dar odată cu trecerea lui, ne aduce soluții mai bune….
Nu, nu totul.
timpul mascheaza niste rani, asa cum obisnuim sa sa ni le bandajam, cand le avem propriu-zis…. Dar cand scoatem bandajul fie rana inca sangereaza, fie ramane o cicatrice…
Desigur. Dar asta nu înseamnă că nu le putem masca. D-aia există fond de ten reparator :D
Pingback: Au trecut dom’le « Clipe de Cluj
app ai 2 lepse de la mine . http://silviuoficial.blogspot.com/2012/01/leapsa-8-9-10-lucruri.html
Nu cred ca timpul v-a rezolva totul :)